Scrisoare către tine, mămică frumoasă, de la mine, medicul tău curant

posted in: Uncategorized | 0
Dr. Georgiana Joitaru
Dr. Georgiana Alexandra Joitaru ginecologie

Mămică dragă, să nu uiți niciodată cât ești de minunată. Ai reușit să crești 40 de săptămâni în burtica ta un pui de om. Ai reușit să învingi un travaliu de ore sau să faci față unei intervenții chirurgicale ca să îți poți ține puiul în brațe. Ești un super-erou, iar din partea mea, medicul tău, ai toată admirația și respectul.

Să nu uiți că sunt alături de tine, că nu ești singură pe acest drum plin de incertitudine, teamă și speranță. Rolul meu este să fiu acolo, să îți explic pas cu pas ce urmează să se întâmple și să am grijă ca la final de drum, atât tu cât și puiuțul tău să fiți bine. Și, mai ales, rolul meu este să te tratez cu respectul cuvenit și să încerc să te fac să te simți cât mai confortabil.

Știu că din momentul în care te-ai internat în sala de nașteri s-a declanșat o cascadă de sentimente. Știu că ai emoții și îți este teamă indiferent dacă ești la primul bebeluș sau mai ai deja câțiva puiuți acasă. Să nu crezi că întrebările mele au scopul de a te face să te simți incomod. Eu ca doctor trebuie să îți cunosc tot istoricul medical pentru a ști dacă o anumită boală de a ta se răsfrânge și asupra bebelușului. Trebuie să știu dacă ți-ai monitorizat sarcina, nu ca să te judec dacă ți-a păsat suficient, ci pentru a ști dacă au existat probleme de-a lungul sarcinii, dacă au fost sau nu corectate. Adu-ți aminte de prima ta întâlnire, când nu se mai terminau întrebările.

Să nu îți fie frică să îmi spui că sarcina ți-a fost urmărită de un alt coleg de-al meu, indiferent unde ar fi acesta. Să nu uiți niciodată că este dreptul tău să îți alegi acel medic care te face să te simți în siguranță. Nu am să te cert nici dacă nu ai fost niciodată la medic. Este deja prea târziu și vom juca împreună această „ruletă rusească”.

Știu că urăști consultul pe masă. Dar din păcate aceasta este singura manieră în care îmi pot da seama dacă bebelușul tău este așezat corespunzător, dacă dilatația progresează, dacă bazinul tău se poate adapta la dimensiunile bebelușului. Poți să fii sigură că voi fi cât mai blândă cu putință.

De asemenea, știu că urăști acele benzi incomode pe burtică. Dar numai așa pot ține sub control permanent inimioara bebelușului și evoluția contracțiilor tale și pot interveni în timp util.

Îmi pare rău, dar nu există injecții care să te facă să naști în două ore. Ar fi superb. Există medicamente care să reducă durerea, există perfuzie de stimulare a contracțiilor, dar nu minuni.

Cezariana. Nu îți magina că este vreo procedură de a scoate bebelușul fără durere. Anestezia durează maxim 2-3 ore. Durerea de după este cel puțin la fel de intensă decât nașterea naturală. Și durează mai multe zile.

Te rog frumos nu îmi mai spune că mă plătești să îți fac cezariană. Este umilitor. Nu vreau bani. Îmi iubesc cariera, și mă jignești. Lasă-mă pe mine să decid când este momentul pentru intervenție chirurgicală. Cezariana se face doar în context de afecțiuni ale mamei sau ale bebelușului. Ai încredere în judecata mea medicală. Scopul nu este să îți fac rău, nici ție și nici puiuțului tău. Sunt doctor, nu sadic.

Să nu intri în panică dacă nu sunt acolo 24 de ore, lângă tine. Fiind de gardă, asigur toate urgențele din toată secția și tot județul. Dar asta nu înseamnă că nu știu în fiecare moment cum evoluezi. Doamnele moașe sunt lângă tine. Dumnealor au același rol: să te păstrorească, să fie alături de bebelușul tău și de tine și, mai ales, să ne comunice nouă, medicilor, toate informațiile despre starea voastră.

Să știi că te respect la fel de mult și dacă îmi zâmbești tot travaliul (mulțumesc graviduțelor care mi-au dovedit că se poate) și dacă țipi. Din păcate, te înțeleg că nu ai fost suficient pregătită emoțional despre tot ce înseamnă durerea din contracții și nașterea propriu-zisă. Când îți explic să tragi aer adânc pe nas și să îl dai afară pe guriță nu o fac pentru că mi-ai spart timpanele. Timpanele mele sunt suficient de elastice. O fac pentru că atunci când tu ești foarte anxioasă și agitată, bebelușul tău rămâne fără aer. Respirația amplă îi redă oxigenul.

Iar când vine momentul cel mai greu, nașterea propriu-zisă, știu că ești deja epuizată. Dar atunci am nevoie de tine cât mai cooperantă. Pentru că este nevoie de amândouă să scoatem un bebeluș sănătos. Este nevoie de tine să împingi cu cea mai mare forță, astfel încât bebelușul să poată ieși.

Iar pentru mămicile care au născut prin cezariană: știu că nu este atât de simplu pe cât pare. Știu câtă teamă ascundeți în sufletul vostru pe o masă rece de operație, înconjurate de o armată de oameni, agitate. Știu durerea de după, frustrarea de a nu putea naște bebelușul pe cale naturală. Dar nu uitați: ați luptat la fel de mult ca oricare altă mămică și toate, dragile mele, sunteți niște super-eroine.

Și, în timp ce te admir pe tine, mămică frumoasă cum îți ții puiuțul în brațe pentru prima dată, fie că ești în sala de nașteri sau în cea de operații, îți văd lacrimile de fericire. Știu că vor urma multe altele, pentru că de acum ești mămică. Dar să nu uiți niciodată că aceste lacrimi de fericire sunt cel mai frumos „mulțumesc” pe care îl pot auzi de la tine și, datorită lor, a doua zi o iau de la capăt, gândindu-mă la lacrimile copilului meu când plec acasă.

La mulți ani, mămică! Să îți iubești și să îți protejezi puiuțul.

Georgiana Joitaru, medic specialist obstetrică-ginecologie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *