Glaucomul este o afecțiune oculară cronică, ce afectează ambii ochi, caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier. Se produce astfel restrângerea treptată a câmpului vizual dinspre periferie spre centru și, în final, se poate ajunge la orbire.
Glaucomul este una dintre cauzele principale de orbire pentru persoanele cu vârsta peste 60 de ani. Scăderea acuității vizuale și orbirea cauzate de glaucom pot fi adesea prevenite cu un tratament timpuriu. Un pacient care primește un astfel de diagnostic, cel mai probabil, va avea nevoie de tratament pentru tot restul vieții.
Există două moduri de clasificare a glaucomului: primar, atunci când este independent de alte afecțiuni, și secundar, atunci când este o consecință a altor boli oculare sau sistemice ori a utilizării anumitor medicamente. În funcție de unghiul iridocornean (parte a sistemului de drenaj al lichidului secretat de ochi), glaucomul poate fi clasificat în două categorii: glaucom cu unghi deschis sau cu unghi închis (în forma cronică sau acută).
Cauzele apariției glaucomului
Specialiștii de la Academia Americană de Oftalmologie (AAO) explică mecanismul prin care apare glaucomul. Ochii produc în permanență un lichid transparent (umoare apoasă) care circulă în camera anterioară a globului ocular cu rolul de a-l hrăni. În mod normal, cantitatea de fluid produsă, respectiv eliminată (prin canalul Schlemm), este aproximativ aceeași și, în felul acesta, se menține o presiune constantă (PIO) între 10 și 21 mmHG.
Atunci când se înregistrează valori mai mari, ochiul produce lichidul, dar nu îl mai poate elimina în aceeași măsură, pentru că are loc (din cauze necunoscute, incă) un blocaj al canalului Schlemm. Consecința este că fluidul se acumulează în interior. Presiunea intraoculară crescută deteriorează nervul optic și, în timp, poate duce la orbire.
Care sunt simptomele frecvente ale glaucomului?
În glaucomul cu unghi deschis nu există semne de avertizare sau simptome evidente în stadiile incipiente. Pe masură ce boala progresează, vederea periferică este afectată.
Majoritatea persoanelor cu glaucom cu unghi deschis nu observă nici o modificare a vederii până în momentul în care daunele devin importante. Acesta este motivul pentru care glaucomul este numit „hoțul tăcut al vederii”. Medicul oftalmolog vă poate ajuta, prin examinări oculare repetate, să preveniți pierderea vederii cauzate de glaucom.
Pacientii cu glaucom cu unghi inchis nu prezinta, de obicei, nici un simptom inainte de atac. Unele simptome timpurii ale unui atac acut de glaucom pot include: vedere incetosata, halouri (cercuri) in jurul surselor luminoase, dureri usoare de cap sau dureri oculare. Daca prezinti aceste simptomen trebuie sa fii verificat de medicul oftalmolog cat mai repede posibil.
Urgențe în glaucom
Dintre toate formele de glaucom, închiderea unghiului are cele mai multe șanse să conducă la o pierdere permanentă a vederii, iar criza acută produce cele mai mari daune.
Un atac acut de glaucom se manifestă prin debutul brusc al următoarelor simptome:
• Durere oculară intensă
• Ochi roșu
• Halouri (cercuri) în jurul surselor luminoase
• Scăderea accentuată a vederii
• Simptome generale: vertij, greață, dureri abdominale, transpirații, tahicardie
Dacă nu este tratat imediat, atacul acut de glaucom poate să ducă la orbire!
Cine este expus riscului de glaucom?
Persoanele care:
→ au peste 40 ani;
→ au rude de sânge cu glaucom;
→ au presiune intraoculară crescută;
→ sunt hipermetropi sau miopi;
→ utilizează medicamente cu steroizi pe termen lung;
→ au diabet, migrene, hipertensiune sau hipotensiune arterială, circulație sanguină slabă.
Cum stabilim diagnosticul de glaucom?
Investigațiile necesare pentru diagnosticarea și urmărirea evoluției glaucomului sunt:
• măsurarea presiunii intraoculare
• examinarea și fotografierea papilei nervului optic
• examinarea unghiului de drenaj (este necesară pentru stabilirea tipului de glaucom: cu unghi închis sau deschis, deoarece modalitățile terapeutice pot fi diferite)
• examinarea câmpului vizual (stabilește în ce măsură este afectată capacitatea pacientului de avedea; în mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a câmpului vizual dinspre periferie către centru).
• evaluarea stării fibrelor nervoase ale nervului optic (tomografie de nerv optic)
• măsurarea grosimii corneene (pahimetrie)
Din datele rezultate în urma acestor investigații, medicul poate stabili diagnosticul de glaucom, tipul acestuia și cât de avansată este boala. Este indicat ca orice persoană care a depășit vârsta de 40 de ani să-și facă anual un control oftalmologic.
Rolul dumneavoastra in tratamentul glaucomului
Tratarea cu succes a glaucomului este un efort de echipa intre dumneavoastra si medicul oftalmolog. Acesta va poate prescrie tratamentul indicat dar depinde de dumneavoastra sa urmati instructiunile medicului si sa va administrati cu regularitate tratamentul. Este de retinut faptul ca glaucomul se poate agrava fara ca pacientul sa-si dea seama, de aceea este foarte importanta administrarea zilnica a tratamentului.
Pacienții care experimentează simptome ale unui atac acut trebuie să contacteze imediat un medic oftalmolog pentru a preveni deteriorarea nervului optic și pierderea vederii. Din păcate, nu există un tratament pe care pacientul îl poate administra la domiciliu.
Cum tratam glaucomul?
Nu există medicamente capabile să vindece glaucomul, în sensul că vederea pierdută prin glaucom nu poate fi redată. Toate medicamentele utilizate în prezent în tratarea glaucomului reușesc să oprească sau să întârzie agravarea bolii prevenind astfel apariția orbirii.
Dacă picăturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculară, se recurge la tratamentul laser sau chiar la tratamentul chirurgical. Uneori poate fi necesară aplicarea picăturilor și după tratamentul cu laser sau chirurgical, pentru reducerea suplimentară a presiunii intraoculare.
În urma examenelor oftalmologice regulate se pot identifica persoanele care au un risc mai mare de a dezvolta un atac acut de glaucom. Uneori medicii recomandă pacienților cu risc o terapie cu laser pentru a preveni astfel de atacuri.
Vizitele periodice la medicul oftalmolog, investigațiile complete și corecte, tratamentul corect administrat în funcție de caz, efectuat cu seriozitate de către pacient pot preveni efectele nedorite ale acestei boli.
Așadar, nu neglijați simptomele! Adresați-vă medicului la cele mai mici simptome care vă provoacă disconfort la nivel ocular! Este singurul mod de a vă salva vederea!
Dr. Ciocoiu Mara Teona
Medic specialist Oftalmologie
Leave a Reply